|
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă unul dintre  domeniile cele mai importante ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. Scopul final al activităţii de securitate şi sănătate în muncă este protejarea vieţii, integrităţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul de muncă şi crearea unor condiţii de muncă care să le asigure acestora confortul fizic, psihic şi social.
Strategia naţională privind securitatea şi sănătatea în muncă 2008-2013 stabileşte principalele priorităţi şi obiective la nivel naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pe termen scurt şi mediu, fiind elaborată în concordanţă cu necesităţile identificate în contextul dezvoltării României şi cu obiectivele strategiei comunitare.
Obiectivul principal al acestei strategii este reducerea în mod constant şi semnificativ a numărului de accidente de muncă şi boli profesionale şi îmbunătăţirea în mod continuu a nivelului de securitate şi sănătate în muncă. Îndeplinirea acestui obiectiv presupune o mai bună cunoaştere şi înţelegere a riscurilor de la locurile de muncă dar şi identificarea măsurilor adecvate şi eficiente de prevenire şi protecţie şi de creştere a nivelului de securitate.
Astfel, la nivel naţional, programul de medicina muncii are ca obiectiv general protejarea stării de sănătate a populaţiei active în relaţie cu factorii de risc profesionali. Dacă în infrastructura sistemului pentru securitate şi sănătate în muncă, serviciul de medicina muncii este un pilon principal alături de instituţiile administrative de sănătate publică, inspectorate teritoriale de muncă, spitale, clinici de boli profesionale, comitete de securitate şi sănătate în muncă din întreprinderi, sistemul informaţional de specialitate este focalizat asupra supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.
În vederea elaborării prezentei strategii s-au avut în vedere, în principal:
- impactul socio-economic al noii legislaţii asupra activităţii angajatorilor români şi asupra companiilor în general, în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă
- situaţia actuală în ceea ce priveşte prevenirea riscurilor şi rolul principalilor actori la nivel naţional
- nevoia de dezvoltare a culturii de prevenire
- recunoaşterea rolului pe care îl au locurile de muncă sigure şi sănătoase la creşterea productivităţii si competitivităţii companiilor, precum şi la asigurarea stării de bine la locul de muncă
- evoluţiile înregistrate la nivel european şi importanţa deosebită pe care Comisia Europeană, o acordă acestui domeniu, atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul fiecărui stat membru.
Având în vedere faptul că această strategie propune o transformare a valorilor, atitudinilor şi comportamentelor tuturor părţilor implicate în prevenirea riscurilor la locul de muncă - Guvern, organizaţii patronale, sindicate, întreprinderi, lucrători, entităţi care desfăşoară activităţile de prevenire - rezultă faptul că parteneriatul social, fie el tripartit sau bipartit, este deosebit de important.
 La nivel de elaborare de politici şi legislaţie în domeniu are loc un dialog social tripartit - Guvern, sindicate, patronate - organizat într-un cadru deja instituţionalizat sub forma comisiilor de dialog social şi a Consiliului Economic şi Social, organisme în cadrul cărora sunt luate în discuţie şi analizate propunerile de reglementare a domeniului. Securitatea şi sănătatea în muncă este tratată de partenerii sociali şi la nivel bipartit cu ocazia negocierilor pentru contractele colective de muncă (la nivel naţional, de ramură etc.) acestea conţinând clauze specifice referitoare la acest domeniu.
Fondul Social European (FSE) este unul din instrumentele care pot fi utilizate pentru finanţarea dezvoltării unei culturi de prevenire a riscurilor. În mod concret din acest fond pot fi dezvoltate proiecte de formare a angajatorilor şi a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
|
