ja_mageia

articol scris de dr. Radu Moisoiu, medic specialist medicina muncii,  www.medicina-muncii.com

Medicina muncii

Medicina muncii se ocupa cu diagnosticarea si tratarea bolilor profesionale, adica bolile care survin ca urmare a exercitarii unei activitati profesionale, datorita expunerii la factori profesionali fizici (ex. surditatea indusa de zgomot), chimici (ex. astmul indus de inhalarea de vapori chimici), biologici (ex. infectiile cu hepatita B in mediul spitalicesc), organizationali (ex. tulburarile musculo-scheletale prin efort fizic de intensitate redusa, dar de o repetitivitate extrema) sau psihici (ex. sindrom post-traumatic in urma asistarii la un accident petrecut la locul de munca).

Aceste boli sunt bine cunoscute, multele din antichitate (ex. silicoza la mineri), si sunt intr-o continua schimbare in functie de evolutia societatii, pe masura ce activitatea profesionala insasi se transforma (ex. astmul prin expunere la izocianati).

Rolul medicului de medicina muncii (si de alte specialitati de altfel), de a diagnostica aceste boli profesionale se numeste preventie secundara, in Romania asigurarea supravegherea sanatatii lucratoriilor fiind o obligatie legala a oricarui angajator.

Sanatatea in munca

In spiritul ei modern insa, medicina muncii se transforma devenind o medicina a sistemelor de munca, considerandu-se ca pentru protejarea eficienta a sanatatii lucratorilor este necesara interventia in amonte asupra factorilor de risc profesionali, singura care poate preveni bolile profesionale, ceea ce reprezinta deci preventia primara.

Astfel, de exemplu in Franta, reforma legislativa din 2004 a inlocuit termenul de medicina muncii cu termenul de sanatate in munca (« santé au travail »), in Anglia si SUA, termenul este « occupational health », medicul de medicina muncii fiind numit medic de sanatate in munca.
Este o expresie un pic ciudata, dar care este pe deplin justificata, daca ne gandim mai bine.

Prin pregatirea si activitatile sale, medicul de sanatate in munca ocupa o pozitie cu totul speciala: astfel, asigurand consulturile medicale periodice, el are ocazia sa obtina informatii utile de la angajati cu privire la dificultatile cu care acestia se confrunta in activitatea lor sau functionarea interna a unitatii, dar deasemenea cu privire la simptomele si afectiunile legate de profesie adica reactiile organismelor lor la factorii profesionali, chiar daca acestea nu ating nivelul de declarare ca boala profesionala.

Aceste informatii sunt esentiale pentru identificarea de noi factori de risc profesionali (fata de cei deja cunoscuti), ulterior prin colaborare cu angajatorul si specialistii interni ai intreprinderii, precum si alti specialisti in psihologia muncii, ergonomie, securitatea muncii si toxicologie industriala sa se intervina prin actiuni de diagnosticarea si tratarea sistemelor de munca bolnave, care imbolnavesc la randul lor lucratorii care lucreaza acolo.

Aceasta cooperare intre diversii specialisti este absolut necesara, fiecare avand competentele sale specifice.

Astfel, medicul de sanatate in munca, avand cunoasterea fiziologiei muncii (capacitatile fiziologice ale omului), precum si a fiziopatologiei bolilor profesionale (modul in care diferitele noxe cauzeaza respectivele boli), studiaza locurile de munca si activitatea profesionala, identificand elementele susceptibile de a determina alterarea sanatatii lucratorilor.

Implicarea medicului specialist in echipa de evaluare a riscurilor este esentiala, pentru ca chiar bine pregatiti, un inginer de protectia muncii nu este suficient de sensibilizat la aspectele de patologie profesionala si la efectele pe care un anumit factor de risc le poate avea asupra sanatatii.

Pe de alta parte medicul, prin lipsa sa de pregatire tehnica nu este poate cunoaste suficient procesele tehnologice, posibilitatile tehnice de remediere pentru a concepe metode tehnic corecte de evaluare sau solutii la problemele identificate.

Un specialist in psihologia muncii, cunoscator fin al psihologiei omului in diferitele contexte profesionale, poate oferi solutii pentru intelegerea si rezolvarea suferintelor psiho-sociale, atat de neglijate deseori, dar pe de alta parte asociate foarte frecvent altor disfunctionalitati ale sistemelor de munca.

Includerea unui ergonom in echipa de evaluare prezinta avantajul asigurarii unui demers procedural corect si aplicarii de diferite metodelor corecte de evaluare integrata, ergonomia fiind un domeniu larg interdisciplinar care are ca scop optimizarea activitatii omului si a performantelor sistemelor de munca.